ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,NAUM RÂMNICEANU”

 

Școala Gimnazială ,,Naum Râmniceanu” Corbi își deschide an de an cărțile și porțile pentru patru sute de elevi și preșcolari, când mirajul caldelor culori de toamnă te plimbă prin livezile și pădurile de pe Râul Doamnei, când merele vesele râd la soare, când turmele de oi ale corbenilor coboară de pe munți, lasându-le pe frunți lacrima de dor, ceața și albul zăpezii, singurătatea, pacea și visarea anotimpului alb.

Patruzeci și patru de oameni ai școlii așteaptă an de an, cu dăruire și iubire cele mai gingașe ființe pentru îngrijire și învățătură.

Purtăm cu mândrie numele de ,,Naum Râmniceanu”, călugăr cărturar al secolului al XVIII-lea, vlăstar al Ardealului, trăitor al Munteniei pe plaiurile corbenești și despre care, în rândurile următoare vă vom prezenta viața și opera sa.

NAUM RÂMNICEANU

UN DAR LUMINOS PE CARE MUNTENIA ȘI ARDEALUL

L-AU LĂSAT CULTURII ROMÂNEȘTI

Fiul protopopului Bucur, din familie de ascendență ardeleană, Naum Râmniceanu s-a născut la noi, in Corbii de Piatră pe 27 nov. 1764. Protopopul Bucur, de obârșie din Jina Sibiului trece munții prin 1755 cu câteva sute de români pentru  a scăpa de catolicism.

În Corbi, Naum Râmniceanu se găsește la a treia generație. Tot la a treia generație moștenește darul preoției. Trăiește în Corbi, la casa părintească până la vârsta de șase ani după care pleacă la studii în București, la

Mitropolie luat de arhimandridul mitropolitan Filaret care il hirotonește ca diacon la vârsta de cincisprezece ani (1776).

În 1780 îl însoțește la Episcopia Râmnicului. În 1784 vă îmbraca rasa monahală la Mănăstirea Hurez. În 1788, în timpul războiului austro- turc pribegețte în Transilvania după episcopul Filaret. Aici cunoaște locul străbunilor din Jina Sibiului. Întors de peste munți în 1795 slujește la Râmnic pe lângă episcopii Dositei Filitis și Nectarie Moraitul. Este devotat

episcopului de Buzău, Constantie care îl va face protosinghel în 1802.

Atras de preocuparile cărturărești, devine elevul Academiei Domnești familiarizându-se cu ideile patriotice, în spiritul veacului.

A învățat românește și grecește. În 1822 este egumen la biserica Sfinții Apostoli din București dar renunță, iar în 1825 este dascăl în casa boierului Scarlat Gradișteanu. Se dedică preocupărilor literare.

În 1833 se retrage, bolnav fiind la mănăstirea Cernica. Se face schimonah în 1834. În 1839 moare la vârsta de 73 ani.

A fost cronicar, istoric, literat al vremii, pedagog, traducător. A studiat religiile –rămâne impresionat de învățătura lui Buda și Confucius. În categoria textelor de politică curentă sunt incluse proclamațiile domnești către țară sau apelurile unor conducători revoluționari, articolele de presă si pamfletele politice, domenii în care au excelat Naum Râmniceanu, Zilot Romanul, Barbu Mumulean, Vasile Pogor. Scrie ;

  •     -DESPRE VITEJIA ROMÂNILOR SUB CONDUCEREA
  •     -VOEVODULUI MAVROGHENI
  •     -CRONICA ȚĂRII ROMÂNEȘTI(1802)
  •     -DESPRE ORIGINEA ROMÂNILOR(1820)
  •     -IZBUCNIREA ȘI URMĂRILE ZAVEREI  DIN VALAHIA

După 1770, scrierile lui Naum Râmniceanu, alături de Enăchiță Văcărescu, D. Fotino, Mihai Sturza atestă formarea și dezvoltarea sentimentului dacic, Unirea tuturor românilor în hotarele vechii Dacii ,dacoromanismul apare ca teorie politică în sec. al XIX-lea , Naum Râmniceanu fiind printre primii care au crezut în posibilitatea refacerii vechii ,,Dachii”.

  •      Scrieri religioase și pedagogice ;
  •     -PSALTICHIE (1788)
  •     -ABECEDAR GRECO-ROMAN( 1805)
  •     -DEDICAȚIUNE DOMNITORULUI ( în greacă,1807)
  •     -FRASE
  •     -ÎNSEMNĂRI DIN CARTEA LUI IOV(greacă,1814)
  •     -GRAMATICA (greacă,1818)
  •     -GRAMATICA(în greacă si romană,1828)
  •     -AL BISERICEȘTI  ISTORII tom I,1834

A întocmit planuri de reformă școlară, encomioane, manuale, poezii și fabule.

Traduceri;

  •     -ISTORIA BISERICEASCĂ DUPĂ MELETIE DE ARTA
  •     -BUNA OBICINUIEȘTE NOUA (1829) –cuprinde sfaturi pentru corectarea moravurilor

Proiecta o istorie în grecește despre Țara Românească din care au rămas un POEMATION cu versuri despre originea românilor, o cronică a evenimentelor din  1768- 1810.